WindEEE sau îndrăzneala de a depăşi limitele. Proiecte mondiale cu semnături româneşti: windEEE Dome, primul "tunel" hexagonal din lume destinat studiul vânturilor extreme.

                            

                                   WindEEE , the audacity to get beyond the limits

               "Existăm atâta timp cât cineva își amintește de noi.”
                                                                                                          
                                                                        Carlos Ruiz Zafón , În umbra vântului

La 25 de kilometri de campusul Universităţii Western Ontario din oraşul London, regiunea Ontario (Canada), se află Advanced Manufacturing Park – pe scurt, un parc tehnologic aflat încă în fază relativ  incipientă de dezvoltare.



https://www.google.com/#q=Advanced+Manufacturing+Park+London+ontario

Aici se află, însă, deja, primul “tunel” “hexagonal din lume destinat studiului efectelor tridimensionale ale vântului în circumstanţe catastrofice” – am citat din prezentarea oficială - , cum ar fi  tornadele, ca să dau doar un singur exemplu. 

Se numeşte WindEEE Dome – pe scurt, WindEEE – şi poartă o semnătură românească: Horia Hangan,  prof.dr. la Facultatea de Inginerie a Universităţii Western Ontario din London, Ontario şi director al institutului asociat, WindEEE Research Instititute.

WindEEE Dome s-a construit, însă, la propriu dar mai ales la figurat, pe competenţele şi tradiţia clădite aici, la Facultatea de Inginerie a Universităţii Western Ontario din London, Ontario,  în anii '60, de primul inginer specializat în ingineria vânturilor, Alan Davenport, cel căruia i se datorează primul tunel de vânt construit la această facultate în ceea ce se numeste The Boundary Layer Wind Tunnel Laboratory , http://www.blwtl.uwo.ca dar şi cel de-al doilea tunel, construit tot aici, în anii '80.

http://www.blwtl.uwo.ca

La frontiera dintre domenii....

"Sinteza, caracterizarea si aplicatii ale unor sisteme biomimetice; realizarea si validarea unor metode analitice bazate pe tehnici cromatografice, spectrometrice si electrochimice pentru analiza de biocompusi si bioprocese; analiza eficacitatii si a compozitiei unor plante si extracte de plante; realizarea unor sisteme de tip „Biosensor” pentru determinarea de principii active si contaminanti." - aceasta este, succint, descrierea competenţelor Centrului de bioanaliză al Institutului Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Ştiinţe biologice din Bucureşti. Detaliile - pe pagina oficială, http://bioanaliza.ro.

Ce nu este scris acolo este cum s-a "adunat" acest centru, ce i-a adus şi ce i-a făcut să rămână pe cei care    sunt astăzi acolo. Cu alte cuvinte, ce face acest loc atât de special. Poate că povestea de mai jos va oferi şi răspunsurile. 

Gunoiul menajer, o sursă inepuizabilă de inspiraţie!....

                                                   "Din bube, mucegaiuri şi noroi
                                                    Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi."


                                                                                    Tudor Arghezi, Testament


Oricât ar putea părea de ciudat, da: gunoiul menajer se dovedeşte a fi o sursă (practic, inepuizabilă!) de inspiraţie. Cel puţin pentru oamenii de ştiinţă - şi ca dovadă, iată un proiect care foloseşte ca materie primă resturile alimentare din gunoiul menajer, bacterii şi musculiţele "black soldier" pentru a obţine, printre altele, fertilizatori, biomasă de larve ca sursă de hrană pentru pui şi peşti, produse biochimice : chitina pentru bandages şi melanina pentru baterii organice.

Un proiect care are patru parteneri,  NOCO, o companie petrolieră, University of Southern California, Wrigley Institute din Catalina Island şi un finantator privat, Hawaii Electric şi care este coordonat de dr. Radu Popa, assistant profesor la University of Southern California din Los Angeles, Profesor of Geobiologie şi  Astrobiologie.

Şi tot în ediţia de astăzi vorbim despre un alt proiect, cu legătură cu primul, cu acelaşi iniţiator, dr. Radu Popa şi cu o miză extraordinară: printre altele, restabilirea de zone umede în Lunca Dunării cu scopul final de a filtra apa de Dunare, creşterea biodiversităţii în zona umedă, mărirea productivitaţii şi desalinizarea solului in Lunca Dunării.


Cum se va face asta? Tot dr. Radu Popa explică: "folosim plante de apă (papură şi stuf) pentru tratarea apelor. Plantele vor fi fertlizate cu reziduuri organice rezultate din reciclare de food waste." Ce se va obţine? Printre altele, "celuloza şi amidon (folosite pentru a produce etanol tehnic pentru amestecuri cu benzină), apa de mai buna calitate (scadere a azotului, fosforului si a durităţii) inainte de a folosi apa pentru irigatie si pentru  animale de fermă. Proiectul nu a fost încă aprobat dar il vom porni din surse private, pe terenuri private."