Nu e un secret - până în 2050 vom fi 10 miliarde, cu variaţii foarte mici.
E clar, aşadar, că Pământul nu va mai putea hrăni atâtea guri în mod "tradiţional". Va fi nevoie de o schimbare de mentalitate şi de abordare - iar ştiinţa propune , deja, soluţii: hidroponia, acvacultura intensivă, fertilizatori obţinuţi cu ajutorul bacteriilor şi musculiţelor "black soldier" din resturile alimentare din gunoiul menajer, biomasă de larve ca sursă de hrană pentru pui şi peşti, etc, etc.
Ferma lui Serban Sarbu din Chico (California). Gainile sunt inebunite dupa larve.Resturi vegetale fermentate cu larve în compostoare (cutiile de plastic din imagine) . Larvele care ies prin gaurile din compostoare sunt mancate de gaini.
"Existăm
atâta timp cât cineva își amintește de noi.”
Carlos Ruiz Zafón , În umbra vântului
La 25 de kilometri de campusul Universităţii Western Ontario din oraşul London, regiunea Ontario (Canada), se află Advanced Manufacturing Park – pe scurt, un parc tehnologic aflat încă în fază relativ incipientă de dezvoltare.
Aici se află, însă, deja, primul “tunel” “hexagonal din lume destinat studiului efectelor tridimensionale ale vântului în circumstanţe catastrofice” – am citat din prezentarea oficială - , cum ar fi tornadele, ca să dau doar un singur exemplu.
Se numeşte WindEEE Dome – pe scurt, WindEEE – şi poartă o semnătură românească: Horia Hangan, prof.dr. la Facultatea de Inginerie a Universităţii Western Ontario din London, Ontario şi director al institutului asociat, WindEEE Research Instititute.
WindEEE Dome s-a construit, însă, la propriu dar mai ales la figurat, pe competenţele şi tradiţia clădite aici, la Facultatea de Inginerie a Universităţii Western Ontario din London, Ontario, în anii '60, de primul inginer specializat în ingineria vânturilor, Alan Davenport, cel căruia i se datorează primul tunel de vânt construit la această facultate în ceea ce se numeste The Boundary Layer Wind Tunnel Laboratory , http://www.blwtl.uwo.ca dar şi cel de-al doilea tunel, construit tot aici, în anii '80.
"Sinteza,
caracterizarea si aplicatii ale unor sisteme biomimetice; realizarea si validarea unor metode analitice bazate pe tehnici
cromatografice, spectrometrice si electrochimice pentru analiza de
biocompusi si bioprocese; analiza eficacitatii si a compozitiei unor plante si extracte de
plante; realizarea unor sisteme de tip „Biosensor” pentru determinarea de
principii active si contaminanti." - aceasta este, succint, descrierea competenţelor Centrului de bioanaliză al Institutului Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Ştiinţe biologice din Bucureşti. Detaliile - pe pagina oficială, http://bioanaliza.ro.
Ce nu este scris acolo este cum s-a "adunat" acest centru, ce i-a adus şi ce i-a făcut să rămână pe cei care sunt astăzi acolo. Cu alte cuvinte, ce face acest loc atât de special. Poate că povestea de mai jos va oferi şi răspunsurile.
"Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi."
Tudor Arghezi, Testament
Oricât ar putea părea de ciudat, da: gunoiul menajer se dovedeşte a fi o sursă (practic, inepuizabilă!) de inspiraţie. Cel puţin pentru oamenii de ştiinţă - şi ca dovadă, iată un proiect care foloseşte ca materie primă resturile alimentare din gunoiul menajer, bacterii şi musculiţele "black soldier" pentru a obţine, printre altele, fertilizatori, biomasă de larve ca sursă de hrană pentru pui şi peşti, produse biochimice : chitina pentru bandages şi melanina pentru baterii organice.
Un proiect care are patru parteneri, NOCO, o companie petrolieră, University of Southern California, Wrigley Institute din Catalina Island şi un finantator privat, Hawaii Electric şi care este coordonat de dr. Radu Popa, assistant profesor la University of Southern California din Los Angeles, Profesor of Geobiologie şi Astrobiologie.
Şi tot în ediţia de astăzi vorbim despre un alt proiect, cu legătură cu primul, cu acelaşi iniţiator, dr. Radu Popa şi cu o miză extraordinară: printre altele, restabilirea de zone umede în Lunca Dunării cu scopul final de a filtra apa de Dunare, creşterea biodiversităţii în zona umedă, mărirea productivitaţii şi desalinizarea solului in Lunca Dunării.
Cum se va face asta? Tot dr. Radu Popa explică: "folosim plante de apă (papură şi stuf) pentru tratarea apelor. Plantele vor fi fertlizate cu reziduuri organice rezultate din reciclare de food waste." Ce se va obţine? Printre altele, "celuloza şi amidon (folosite pentru a produce etanol tehnic pentru amestecuri cu benzină), apa de mai buna calitate (scadere a azotului, fosforului si a durităţii) inainte de a folosi apa pentru irigatie si pentru animale de fermă. Proiectul nu a fost încă aprobat dar il vom porni din surse private, pe terenuri private."
Pentru orice ziarist de ştiinţă, Universitatea Arizona din Tucson, Arizona, Statele Unite este Raiul pe pământ.
Nu numai pentru că vorbim despre un campus extraordinar de frumos dar pentru că aproape că nu există loc în această universitate de unde să nu poţi scoate o poveste cu subiect ştiinţific dintre cele mai uimitoare.
Dominat de bărbaţi - zece - dar şi cu o premieră: 3 laureate, în acelaşi an, ale premiului Nobel pentru pace. Ceea ce, cum spuneam şi într-o altă ocazie, demonstrează, dacă vreţi, faptul că femeile sunt, cu adevărat, luptătoare - în cazul de faţă, luptătoare pentru pace!
Ellen Johnson Sirleaf Photo: A. Cruz/ABr. Creative Commons License Attr. 2.5 Brazil
"Anul acesta, la 31 octombrie, populaţia lumii va ajunge la 7 miliarde. Acest moment reprezintă o provocare, o oportunitate şi un îndemn la acţiune", declara Dr. Babatunde Osotimehin, Director Executiv al Fondului ONU pentru Populaţie, UNFPA în mesajul său adresat cu ocazia Zilei Mondiale a Populaţiei, marcată în fiecare an, la 11 iulie.
"Azi, de Ziua Mondială a Populaţiei, lansez Campania intitulată 7 miliarde de acţiuni" (http://www.7billionactions.org/) , mai spunea el. " Această campanie ne arată ce presupune să trăieşti într-o lume cu o populaţie de 7 miliarde de persoane şi în acelaşi timp ne încurajează pe toţi să întreprindem acţiuni şi să ne aducem contribuţia la soluţionarea diferitelor probleme care ne afectează pe toţi."
"Împreună suntem 7 miliarde de oameni care se bazează unul pe celălalt."
"În curand, pe planetă vor fi 7 miliarde de locuitori", scrie revista National Geographic în numărul său din iulie a.c.. "Pînă în 2045, populaţia globală ar putea ajunge la 9 miliarde. Poate planeta duce această povară?", se întreabă publicaţia.
Poate planeta duce această povară? Şi, de fapt, ce va însemna, ca presiunea antropică, perspectiva celor 7 miliarde de suflete? Iată întrebări cărora vom încerca să la oferim răspuns, împreună cu Diana Dogaru, dr.in geografie, cercetator, Institutul de Geografie al Academiei Române, Departamentul de Mediu şi GIS şi Claudia Popescu, de asemenea dr.în Geografie, Institutul de Geografie, Academia Românăşi profesor la Academia de Studii Economice Bucureşti, Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, Catedra de Istoria Economiei şi Geografie.
A 6-a Conferinţă Internaţională a Internatioanl Human Dimension Program on Global Environmental Change, IHDP - "Global Environmental Change, Globalization and International Security: New Challenges of the 21 st Century". IHDP, International Human Dimension Programme este un program axat pe tematici ce includ diferite aspecte legate de populaţie şi mediu. Informaţii interesante pot fi găsite şi pe site-urile conferinţelor "State of the Planet" (discursurile pot fi audiate): http://www.earth.columbia.edu/sop2008/ , http://www.earth.columbia.edu/sop2010/, http://www.planetunderpressure2012.net/
